Nu, mulţumesc!

Fiecare opinează după cât şi cum îl duce capul. De multe ori, cei pe care-i "duce" cel mai bine, nu opinează. Ei tac. Conservă informaţia, contemplă peisajul, adulmecă trăirile (cu ghilimelele de rigoare), deschid gura doar în momentul potrivit.

Nu-mi displace să primesc opinii din dreapta sau stânga cu privire la ceea ce am de făcut, însă ideea e să le şi cer, iniţial. De altfel, mă cam pot lipsi de părerea unora cu care, fără supărare, nu mi-am văzut ochii de prea multe ori în viaţa asta. Iar în una anterioară, cu atât mai puţin.
Ştiu, titlul de experţi în vieţile altora le-ar plăcea multora. Dar cu viaţa lor, cum rămâne?
Iată că în seara asta am fost critică. Prea critică? Păi mi s-a cam acrit să fiu doar amabilă. Mai treziţi-vă la realitate şi uitaţi-vă în propriile ogrăzi, căci capra vecinului se descurcă şi fără voi.

P.S. A nu se lua prea personal. Îmi place să mă joc uneori cu sensurile cuvintelor, cu unica menţiune ca esenţialul să fie transmis. Şi-apoi, şi în joacă se învaţă viaţa.