"Bărbaţii au întotdeauna nevoie de ocheada provocatoare, de gestul stimulator al unei femei, ca să-şi mobilizeze resursele războinice, strângând din fălci şi jucându-şi bicepşii. Femeile, dimpotrivă, au instinctul de a urmări efectele cruzimii cu un soi de "îngerească" obiectivitate. Au oricand la îndemână surâsul inocent şi stupoarea ipocrită. Dar nu ne-ar prinde bine o mică injecţie de graţie feminină? Şi, de vreme ce s-a găsit femeia care să ne doboare, nu vom gasi şi una care să ne ridice? De ce n-am încerca să cultivăm, măcar un sezon, virtuţile feminităţii? O voce mai scăzută, o umoare mai răbdătoare, o minimală preocupare pentru flirt şi seducţie. Am avea multe de învăţat de la partenerele noastre: cum se valorifică un compromis, cum se profită dulce de pe urma unui conflict consumat, cum se fentează galeş încăpăţânarea adversarului, cum se tace, cum se vorbeşte în dodii, cum se înjură cu zâmbetul pe buze, cum se ucide din priviri, cum se mimează umilitatea, cum se exercită puterea cu consimţământul tandru al victimei, cum se obţine compasiunea, cum se cere iertare, cum se smulge o promisiune, cum se calcă o promisiune, cum se salvează un mariaj surpat, cum se poate obţine orice pe bază de blândeţe şi farmec. Misterul feminităţii - care include, între altele, misterul discreţiei, al slujirii, al sacrificiului - ar trebui să se reverse dincolo de sfera domestică, pentru a modela, niţeluş, moravurile comunitare. Aşadar, stimaţi con-sexuali, domesticiţi, un timp, gorila din voi, amânaţi manifestările taurinei potenţe care vă agită. Daţi o şansă harismelor feminităţii. În definitiv, înţelepciunea - Sophia - e o doamnă." Andrei Pleşu - Despre frumuseţea uitată a vieţii
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu