De ce nu-mi plac mincinosii?

Pentru ca, mintindu-ma pe mine, se mint pe ei, de cele mai multe ori.
Pentru ca, uneori, in spatele unei minciuni se ascunde o teama (rezulta, deci, ca sunt intai lasi).
Pentru ca, atunci cand nu e vorba de teama, e vorba de jocuri fara rost care nu-i ajuta, in fond, cu nimic, mintea lor doar creeaza aceasta impresie( iluzorie, de altfel, caci viata de zi cu zi e o iluzie, adevarul e mult mai mult decat reusim sa vedem cu ochiul liber).
Pentru ca am fost mintita si am simtit, uneori mai devreme, alteori mai tarziu, cat de mult atarna minciuna asupra unei relatii interumane, dar chiar si asupura constiintei celor ce o lanseaza, in unele cazuri.
Pentru ca unora nici nu le prea iese, fie nu stapanesc arta disimularii, fie au o memorie prea scurta.
Pentru ca stiu ca pe mine ma pot minti, pe ceilalti ii pot minti, dar pe Dumnezeu nu-l vor minti niciodata!