Destin si greseli

"- Gama larga a greselilor e daunatoare, pentru ca suntem inclinati sa tratam greselile grave la fel ca pe cele minore;
- Greseli, pacate;
- Suntem supusi greselii, adica funciar pacatosi, sau salvabili?
- Atitudini fata de greseli:
a) trecem indiferenti;
b) ne miram, le "explicam", aruncam vina pe altii, sau ne gasim scuze;
c) le "analizam" si luam masuri sa nu se repete;
d) ni le asumam ca reprezentative pentru noi;
e) le corelam, intr-o teorie generala a erorii si a naturii umane.
- Adiacente: eroare, fals;
- Destin, soarta, ursita, predestinare (sors, sortis; destino,-are = a fixa, a determina; destinatio,-onis = determinare);
- Greseala - abatere de la ce? De la norma (morala, religioasa, tehnica);
- Greseala impinge la o relatie cu tine insuti: esti pus fata in fata cu un alter-ego: tu, cel care a gresit;
- Greseala de obicei ne surprinde ( pentru ca, daca stiam, o evitam), ne dezvaluie ceva ce nu stiam despre noi si care e rau, adica ne dezvaluie eroarea despre noi, eroarea in care traiam;
Dar cat ne cunoastem? Cine e cel ce e pus in fata greselii si cine e gresitorul? Tot eu. Deci:
- Greseala e o identificare (evident, cand mi-o asum);
- Minimalizarea greselii ca autoaparare;
- Vointa - stapanire de sine: inseamna ca trebuie sa lupt contra mea? Ca sunt rau facut?
- Nesupunerea fata de norma, dreptul de a soca." (Alexandru Dragomir, Seminte)